Sfantul Filotei Zervakos

                    Sfantul Filotei Zervakos s-a nascut in anul 1884, in satul Pakia din Lakonia. Este cel mai cunoscut fiu duhovnicesc al Sfantului Nectarie din Eghina. La botez a primit numele Constantin. Parintii sai, Panaiotos si Ecaterina, erau crestini cu frica de Dumnezeu. La varsta de 17 ani ajunge invatator in satul Finiki. Va preda timp de 3 ani, din anul 1901 pana in 1903. A fost tuns in monahism pe 29 decembrie 1907 si a primit numele de Filothei, iar in ziua urmatoare a fost hirotonit diacon de catre mitropolitul Grigorie de Paronaxia. In anul 1910 a plecat cu binecuvantarea duhovnicului sau, la Sfantul Munte Athos. De aici va lua cuvant de folos de la Daniil din Smirna, medicul Spiridon din Lavra si duhovnicii Ignatie si Matei de la Karakalu. Este hirotonit preot pe 22 aprilie 1912, Duminica Samarinencii, de catre PS Gavriil al Trifilei si Olimpului. Un an mai tarziu, pe 12 octombrie 1913 a fost hirotesit arhimandrit de catre mitropolitul Ierotei de Paronakia. Fericita adormire a sfantului parinte Filothei s-a petrecut in chilia sa din manastirea Thapsanon din insula Paros, in dimineata zilei de 8 mai 1980, de sarbatoarea Sfantului Ioan Teologul si a Sfantului Arsenie cel Mare.

Legatura dintre Sfantul Filotei Zervakos si Sfantul Nectarie

                    Aşa cum mi-a povestit însuşi părintele Filothei, pe vremea când avea îndoieli în privinţa a ceea ce voia să facă în viaţa sa şi la ce mănăstire să meargă, a auzit de Sfântul Nectarie şi s-a dus în Eghina să-l întâlnească. Au vorbit mai multe ceasuri. De altfel, părintele Filothei s-a spovedit la Sfântul Nectarie în repetate rânduri. Sfântul Nectarie i-a spus să se ducă în Longovarda. Dar Sfantul Filotei Zervakos nu i-a plăcut ideea. Şi-a zis: „De ce să mă duc în Paros, care este o insulă… Mai bine mă duc la Sfântul Munte, unde este mai bine“. Aşa că i-a spus Sfântului Nectarie: „Părinte, dă-mi, te rog, binecuvântarea să merg la Sfântul Munte, pentru că mai bine mă duc acolo decât în Longovarda“. Iar Sfântul Nectarie i-a răspuns: „Fă cum vrei. Dar dacă încerci să te duci la Sfântul Munte, nu o să reuşeşti şi o să te întorci înapoi“. Părintele Filothei nu a înţeles ce voia să spună Sfântul Nectarie. A încercat să se ducă la Sfântul Munte, dar nu a reuşit. A fost prins de turci şi închis în Turnul Alb, unde urma să fie omorât, până când a intervenit Sfântul Dimitrie şi l-a eliberat. Şi astfel, părintele Filothei s-a întors înapoi şi a fost nevoit să se supună cuvintelor Sfântului Nectarie. Şi s-a dovedit că Sfântul Nectarie avusese dreptate. Astfel, părintele Filothei a ajuns în Longovarda, devenind unul dintre cei mai mari duhovnici din Grecia.

O lectie de smerenie

                 Era o după-amiază călduroasă de vară. Sfântul Nectarie, cu rasa de lucru pe el și cu un fes murdar de var pe cap muncea afară, la intrarea în mănăstire. Ceilalți muncitori tocmai serviseră masa și se odihneau undeva mai încolo la umbră. Ajungând la mănăstire, Sfantul Filotei Zervakos nu l-a recunoscut pe Sfântul Nectarie așa cum era îmbrăcat, ci a crezut că este unul dintre monahii muncitori. Apropiindu-se de locul unde acesta muncea îl intrebă:
– E aici Preasfințitul?
– Aici e, răspunse Sfântul Nectarie.
– E înăuntru în mănăstire?
– Da, înăuntru e.
– Du-te și spune-i că a venit un fiu de-al lui duhovnicesc, diacon, și că vrea să-l vadă numaidecât!
– Fie cum doriți, răspunse și îl invită să aștepte în camera pe care tocmai o zugrăvise.
După numai cinci minute se întoarse îmbrăcat cu o altă rasă, cu bastonul arhieresc și cu crucea.
Mut de uimire, părintele Zervakos vede că acela căruia îi vorbise pe un ton atât de mândru, este însăși părintele său duhovnicesc. A îngenunchiat și cu lacrimi a început să-și ceară iertare pentru atitudinea lui. Și sigur că, în bunătatea lui, Sfântul Părinte l-a iertat, l-a îmbrățișat cu căldură și a început din nou ca de obicei să-l îndrume cu sfaturi duhovnicești.
Apoi cuviosul Filotei l-a întrebat:
– Cum voi putea Sfințite Părinte să înving acest păcat al mândriei?
Iar Sfântul i-a răspuns:
– Sfinții Părinți ne învață că fiecare păcat se învinge prin lucrarea virtuții care i se opune. Astfel, mândria se învinge prin exersarea smereniei, ura aproapelui prin dragoste, iubirea de arginți prin milostenie, lăcomia prin post și cumpătare și așa mai departe.
A fost așadar, o lecție de smerenie, pe care ucenicul său nu a uitat-o niciodată.