-
Schimbarea vesmintelor
Pe 18 aprilie 2005 am savarsit iarasi schimbarea vesmintelor. Sfantul Insusi e cel care ne spune cand sa ii schimbam vesmintele. Daca vrem noi sa mergem sa le schimbam, racla nu se deschide. introducem cheia si o descuiem, dar, daca Sfantul nu vrea, capacul nu se ridica. Dar cum aflam de schimbarea vesmintelor ? Sfantul Ioan se duce la un suflet evlavios (in tot felul de locuri, in Thessalonic, in Australia, in New York) si ii spune in vis :”Vino sa mi te inchini, sunt Ioan din Rusia -vino la biserica mea si spune-i preotului ca a venit vremea sa imi schimbe imbracamintea”.Asa s-a petrecut in 1937, in 1955 si in 1977, cand eu eram deja aici. In 2005, Sfantul a cerut din nou sa i se schimbe vesmintele, dupa 28 de ani- din 1977.
Si mai este o minune de care trebuie sa dau marturie, petrecuta la schimbarea vesmintelor din 2005. Un lucru uimitor, pe care Insusi Sfantul i l-a spus unei fetite: ” Vino si vezi perna mea, ce va fi plina de lacrimi. Plang pentru voi, pentru tineri. Ma rog lui Dumnezeu mai ales pentru voi, sa va intareasca !”. In 1977, cand am deschis racla si am vazut perna, era uscata si curata- acum, insa, chiar in dreptul ochilor, erau niste pete mari, umede, de lacrimi. Si toti cei de fata, eu si episcopul, am vazut capul Sfantului miscandu-se ! Sunt preot aici de 43 de ani, si am mai stat inainte aici 3 ani ca mirean- cu totul sunt 46 de ani, in care am vazut mii si milioane de credinciosi trecand prin fata Sfantului Ioan. Uimitor! Mare este Dumnezeu, Cel ce l-a sfintit, cinstit si proslavit, daruindu-i nestricaciune pana la a Doua Sa Venire…Minunea intamplata unui om de stiinta
In 1995, Ekaterina M., o pelerina din Atena, i-a istorisit maicii Nectaria (McLees) cele petrecute la intaia sa vizita in Evvia :
Prima oara cand am venit aici, impreuna cu niste prieteni, habar nu aveam cine fusese Sfantul Ioan, nici nu stiam la ce sa ma astept, caci nu mai vazusem niciodata moaste intregi si nestricate. La inceput am fost socata- tot trupul Sfantului era acolo, nesupus lucrarii firesti de descompunere a timpului, iar pielea sa era inchisa la culoare si un pic scofalcita; m-am temut sa ma apropii de racla de sticla.In cele din urma, mi-am facut curaj si m-am dus. Fata Sfantului era acoperita, din evlavie, cu un vesmant auriu, dar ii vedeam limpede mainile si incheieturile. Am ingenuncheat langa racla ca sa ma rog, simtind ca, chiar daca mi se parea ceva neobisnuit, trebuie sa o fac. L-am rugat pe Sfant sa ma ajute sa pricep ceea ce vad si sa il cunosc. Dupa ce m-am rugat, am mers sa stau pe un scaun din biserica, asteptandu-mi prietenii. M-am gandit ca ar trebui sa ma mai rog, dar nu stiam nici o rugaciune catre Sfantul Ioan, asa ca mi-am scos carticica cu Imnul Acatist catre Maica Domnului (pe care o port intotdeauna cu mine) si i-am spus Sfantului Ioan ca e si pentru el. L-am rugat din suflet sa ma ierte ca nu-i inchin o rugaciune aparte. Ca si, probabil, marea parte a oamenilor, nu ma rog adesea foarte adanc, decat daca cineva la care tin e in primejdie sau bolnav- asa ca am inceput sa citesc Acatistul Maicii Domnului ca de obicei, desi incercam din rasputeri sa ma concentrez asupra cuvintelor. Pe neasteptate, am simtit ca cineva vine si sta langa mine. M-am uitat iute imprejur, dar cea mai apropiata persoana se inchina la moaste, cu spatele la mine, la cativa metri buni departare. M-am intors la rugaciunile mele si, desi n-am auzit nimic rostindu-se cu glas tare, am simtit limpede ca cineva se roaga Maicii Domnului impreuna cu mine, cu multa putere si dragoste. M-am trezit dintr-odata ca ma rog cu o profunzime pe care n-am mai simtit-o niciodata pana atunci (si nici dupa!)- era ca si cum ma gaseam in mijlocul rugaciunii, si rugaciunea era vie. Puteam simti cum rugaciunea urca la cer si stiam in sufletul meu ca era insusi Sfantul Ioan, care se ruga impreuna cu mine.M-am umplut de asa bucurie si cutremur in preajma Sfantului Ioan Rusul din Evia care ma ajuta sa ma rog, desi mie imi fusese frica de el! Ma simteam ca de Pasti, ca si cum as fi primit Sfintele Taine. Vin acum la el cat de des pot. In 1995, Ekaterina M., o pelerina din Atena, i-a istorisit maicii Nectaria (McLees) cele petrecute la intaia sa vizita in Evia :
Prima oara cand am venit aici, impreuna cu niste prieteni, habar nu aveam cine fusese Sfantul Ioan, nici nu stiam la ce sa ma astept, caci nu mai vazusem niciodata moaste intregi si nestricate. La inceput am fost socata- tot trupul Sfantului era acolo, nesupus lucrarii firesti de descompunere a timpului, iar pielea sa era inchisa la culoare si un pic scofalcita; m-am temut sa ma apropii de racla de sticla.In cele din urma, mi-am facut curaj si m-am dus. Fata Sfantului era acoperita, din evlavie, cu un vesmant auriu, dar ii vedeam limpede mainile si incheieturile. Am ingenuncheat langa racla ca sa ma rog, simtind ca, chiar daca mi se parea ceva neobisnuit, trebuie sa o fac. L-am rugat pe Sfant sa ma ajute sa pricep ceea ce vad si sa il cunosc. Dupa ce m-am rugat, am mers sa stau pe un scaun din biserica, asteptandu-mi prietenii. M-am gandit ca ar trebui sa ma mai rog, dar nu stiam nici o rugaciune catre Sfantul Ioan Rusul din Evia, asa ca mi-am scos carticica cu Imnul Acatist catre Maica Domnului (pe care o port intotdeauna cu mine) si i-am spus Sfantului Ioan ca e si pentru el. L-am rugat din suflet sa ma ierte ca nu-i inchin o rugaciune aparte.
Ca si, probabil, marea parte a oamenilor, nu ma rog adesea foarte adanc, decat daca cineva la care tin e in primejdie sau bolnav- asa ca am inceput sa citesc Acatistul Maicii Domnului ca de obicei, desi incercam din rasputeri sa ma concentrez asupra cuvintelor. Pe neasteptate, am simtit ca cineva vine si sta langa mine. M-am uitat iute imprejur, dar cea mai apropiata persoana se inchina la moaste, cu spatele la mine, la cativa metri buni departare. M-am intors la rugaciunile mele si, desi n-am auzit nimic rostindu-se cu glas tare, am simtit limpede ca cineva se roaga Maicii Domnului impreuna cu mine, cu multa putere si dragoste. M-am trezit dintr-odata ca ma rog cu o profunzime pe care n-am mai simtit-o niciodata pana atunci (si nici dupa!)- era ca si cum ma gaseam in mijlocul rugaciunii, si rugaciunea era vie. Puteam simti cum rugaciunea urca la cer si stiam in sufletul meu ca era insusi Sfantul Ioan Rusul din Evia, care se ruga impreuna cu mine.
M-am umplut de asa bucurie si cutremur in preajma Sfantului care ma ajuta sa ma rog, desi mie imi fusese frica de el! Ma simteam ca de Pasti, ca si cum as fi primit Sfintele Taine. Vin acum la el cat de des pot.Sfantul Ioan Rusul este grabnic ajutator daca ete chemat cu credinta.Vindecare de leucemie
O familie din Atena a primit o mare lovitura cand copilul lor, Vasilaki, a inceput sa se simta rau; dupa cateva analize medicale, s-a dovedit ca avea leucemie mieloida acuta, un cancer al maduvei osoase. Au inceput chimioterapia- copilului a inceput sa ii cada parul si era foarte slabit. Intr-o noapte, a strigat-o pe mama sa: ” Mama, indeplineste-mi o dorinta. Du-ma, te rog, la Sfantul Ioan Rusul din Evia “. “Dar cum de te-ai gandit, copile, tocmai la acest sfant, dintre toti sfintii?”. “Iti amintesti unde am mers in vacanta anul trecut? Am cumparat acolo o carte despre viata si minunile sale.In seara asta, de indata ce am terminat-o de citit, am auzit in mine un glas care mi-a zis: <<Vasilaki, vino la biserica mea si te voi vindeca!>>.”
Asa ca au mers. Copilul se agata de viata cu toate puterile. A venit la racla Sfantului si i s-a inchinat. Apoi si-a intins manutele si a inceput sa se roage, si si-a pus scufia si braul Sfantului – chiar si cele mai simple lucruri pot purta harul lui Dumnezeu! Mama copilului plangea langa sfintele moaste, cand Vasilaki i-a zis : “Mamico, nu mai plange! Sfantul Ioan m-a facut bine”. “Dar cum poti sti asta, copile?” “Nu mai simt amorteala din trup si durerea din spate- si, in afara de asta, m-am umplut de bucurie. Sunt asa de fericit ca ma pot intoarce la scoala!”
S-au intors in Atena si, fara sa zica nimanui nimic, au mers la spital. Au repetat analizele, iar doctorul le-a spus ca pot inceta chimioterapia, pentru ca boala a disparut. Atunci mama i-a povestit doctorului cele intamplate, iar acesta i-a zis: “Lucrurile acestea sunt mai presus de stiinta, sunt in taramul credintei. Sa-i multumiti Sfantului pentru <operatia> sa. Sfantul Ioan Rusul este grabnic ajutator daca ete chemat cu credinta.“ In acea vara, Vasilaki a absolvit scoala primara, si este sanatos, dupa voia Domnului.Sfantul ajuta un copil
Intr-unul din cele doua spitale pentru copii din Atena,o mama sta zi si noapte la căpătâiul copilului sau pe care l-au adus urgent din Patra deoarece afectiunea cronica a acestuia – paralizia membrelor inferioare- s-a agravat in ultimele zile. La spital insa, de ani de zile se aplica permanent tratamentul cunoscut (lipseste calciul din organismul copilului )…Intr-o dupa-amiaza, cind soarele era aproape de apus si foarte putine raze mai luminau salonul spitalului, mama si-a amintit cum mergea la o bisericuta a Maicii Domnului, pe o inaltime afara din Patra, si se ruga aprinzind candelele, citeodata cu sotul, citeodata cu copiii…Mintea ei zboara la bisericuta si se roaga: ” Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu, Maica dulce care si tu ai suferit,ajuta-mi copilul. Trimite un sfint, vezi-l pe sarmanul meu cum se chinuieste, neputind sta pe picioarele lui. Ajuta-l Preasfinta, pe copilasul meu chinuit “.
– Mama, ce spui, cu cine vorbesti?
– Gheorghita, copilul mamei, iti amintesti cum citeai la religie ca Domnul nostru cind traia acolo, in Palestina, deschidea ochii orbilor, ridica pe cei paralizati si-i facea sa mearga, invia morti? Spune-i Gheorghita, ca pe tine te asculta, ca tu esti copil bun, spune-i lui Hristos sa te faca bine.
Copilul suferind se uita cu privirea lui nevinovata la mama, la soarele care apune; priveste sus si privirea i se pierde catre ceruri. Noaptea urmatoare Gheorghita a vazut in vis un cavaler frumos, calare pe o mindrete de cal. S-a oprit in fata lui si i-a spus:
– Ridica-te, fa un salt si urca pe calul meu!
– Dar eu sint paralizat, nu ma pot ridica si nu ma pot tine drept pe picioarele mele.
– Da-mi mina, Gheorghita, urca pe calul meu. Eu sint Sfintul Ioan din Rusia. M-a trimis Domnul sa-ti aduc harul Sau si puterea Lui sa te vindeci.
Pe jumatate adormit, copilul se chinuie sa se ridice in picioare. Se trezeste mama si-l prinde in brate ca sa nu cada de pe pat.
– Mama, tine-ma, Sfintul Ioan din Rusia mi-a spus sa ma ridic.
Dimineata, asistenta care fusese de serviciu in acea noapte ii spune profesorului doctor ca acel copil paralizat din Patra, acum paseste. Doctorul vine, il examineaza: loveste cu ciocanelul genunchii copilului, ii inteapa picioarele cu acul si organismul reactioneaza exact. Copilul era vindecat. “Mergeti, le-a spus profesorul, si Dumnezeu sa fie cu voi”.Se vindeca doi fratiori
Intr-o casa simpla din Lemeso (Cipru) o familie isi traieste suferinta: au doi copii de 6 si 8 ani, bolnavi de leucemie. Parintii si oamenii de stiinta, dau o lupta aspra pentru viata. Cu cat privesc fetisoarele palide si ofilite ale copiilor carora le-a pierit dorinta de viata si jucarii, cu atat inimile parintilor se zdrobesc mai tare. Cineva le vorbeste de Sfantul Ioan din Grecia, ca este viu si face minuni si ca i se pastreaza trupul intreg. Parintii indurerati ingenuncheaza in fata icoanelor din casa. Este seara, iar flacaruia candelei face si mai palide chipurile copiilor care dorm alaturi.Parintii indurerati ingenuncheaza in fata icoanelor din casa. Este seara, iar flacaruia candelei face si mai palide chipurile copiilor care dorm alaturi.
Sfinte Ioane, se roaga mama, fa-mi copilasii bine! Nu pot sa rabd atata suferinta. Sfinte Ioane, vino si in casa noastra, intra aici in aceasta seara si cauta macar putin spre durerea noastra!” Plangand pe tacute, tatal se ridica. Dupa un timp se ridica si mama. Se culcara. Cand se lumina de ziua, mama priveste catre copii si – ce-i vad ochii? Isi striga sotul sa priveasca si el: obrajorii copiilor nu mai sunt uscati, palizi, ci trandafirii si moi. Ii trezesc si ii pregatesc in graba. Unde merg? La profesorul universitar care se ocupa de ei. Dar, le spune acesta, de ce sa mai facem analiza sangelui? Obosim copii! Abia alaltaieri i-am examinat!” In urma insistentelor mamai si a tatalui, analizele se refac, iar rezultatele sunt clare: numarul globulelor rosii era acum normal. Copii se vindecasera. Minunea credintei avusese loc chiar in acea noapte. Parintii au facut din ceara, doua statuiete de marimea copiilor, apoi au luat avionul pana la Atena, iar de aici in insula Evvia, la racla cu moastele Sfantului Ioan, in fata careia ingenunchiaza impreuna cu copiii. Acesta este singurul <<MULTUMESC!>> pe care il puteau spune in acel ceas. In urma lor, in biserica au ramas cele doua statuiete din ceara pentru a marturisi tuturor, minunile dragostei Lui Dumnezeu si a Sfantului Sau.
